Înălțarea Sfintei Cruci, cunoscută și ca Ziua Crucii, se celebrează pe 14 septembrie conform calendarului ortodox 2025.
Cu această sărbătoare este asociat un post sever, indiferent de ziua săptămânii, considerată una dintre cele mai stricte perioade de post, alături de Vinerea Mare.
Înălțarea Sfintei Cruci celebrează două evenimente importante: Aflarea Crucii și înălțarea ei de către episcopul Macarie al Ierusalimului pe 14 septembrie 335, şi returnarea Sfintei Cruci din Persia în 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius, care a așezat-o în Biserica Sfântului Mormânt la Ierusalim.
Sfinții Împărați Constantin și Elena, legătura cu sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci
Această sărbătoare are legătură cu un episod esențial din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. În ajunul bătăliei împotriva lui Maxențiu (307-312), Constantin a avut o viziune: o cruce formată din stele apărea pe cer cu mesajul: „Prin acest semn vei învinge”. După victorie, mama sa a cerut să fie găsită Sfânta Cruce, aproape de Golgota, unde au fost descoperite trei cruci identice – cea din care Iisus a fost răstignit și două ale tâlharilor. Pentru a determina care este crucea lui Iisus, patriarhul Macarie a adus fiecare cruce lângă o fată decedată. Când a fost așezată lângă ea Sfânta Cruce, se spune că a înviat.
Vestea s-a răspândit repede, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii dornici să vadă Sfânta Cruce. În anul 335, Patriarhul a ridicat-o pentru a fi vizibilă tuturor și de atunci, aniversarea acestui eveniment se celebrează anual pe 14 septembrie.
Spre deosebire de alte sărbători, Înălțarea Sfintei Cruci nu aduce bucurie, ci tristețe și amintiri ale Patimilor lui Hristos. Postul din această zi este o formă de solidaritate cu suferința Mântuitorului și o participare spirituală la jertfa Sa. „Este esențial ca românii să observe postul strict de Ziua Înălțării Sfintei Cruci, deoarece această zi se leagă de patimile și răstignirea lui Hristos pe Golgota. Prin acest sacrificiu personal, credincioșii își amintesc de suferința pe care Hristos a îndurat-o pentru mântuirea noastră, apropiindu-se de sufletul de pocăință și rugăciune.”, a subliniat părintele Gabriel Cazacu.
Tradiții și superstiții de Înălțarea Sfintei Cruci – Ziua Crucii
Înălțarea Sfintei Cruci semnifică finalul verii și începutul toamnei. Data de 14 septembrie este recunoscută și ca momentul în care vara își încheie cursul. Calendarul popular îi atribuie și alte denumiri, precum Cârstovul Viilor și Ziua Șarpelui, marcând începutul culegerii viilor în regiunile viticole. De asemenea, se crede că de la această dată, șerpii și alte reptile își caută ascunzători pentru hibernare. La sate, se consideră că șerpii se adună înainte de a se retrage, formând împreună o piatră numită „piatra nestemată”, folosită pentru tratarea bolilor.
Alte tradiții implică strângerea plantelor de leac (boz, micșunele, mătrăgună, năvalnic) de Ziua Crucii, care sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și apoi păstrate în casă, la icoane sau în locuri ferite, având rol terapeutic și, de asemenea, în vrăjile de dragoste.
Busuiocul sfințit de această zi este utilizat în apa păsărilor pentru a le proteja de boli, în lăutoarea fetelor pentru a preveni căderea părului și la streșinile caselor pentru apărare împotriva relelor, în special a trăsnetelor. În Bucovina, ritualuri cu caracter apotropaic sau fertilizator au loc cu ocazia Înălțării Sfintei Cruci; de exemplu, oamenii atârnau cruci din busuioc sfințit în pomii fără rod, sperând la o recoltă bogată pentru anul următor.
