În cadrul unei întâlniri recente cu reprezentanții sindicatelor, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a anunțat oficial că Termocentrala Ișalnița, parte integrantă a Complexului Energetic Oltenia, își va înceta activitatea începând cu data de 1 ianuarie 2026. Această decizie a fost anticipată de mulți, dar propunerile liderilor sindicali pentru a menține grupul în conservare au fost respinse fără ezitare.
Președintele Sindicatului Energetic Craiova, Gelu Ionescu, a făcut publică nemulțumirea sa față de această hotărâre, evidențiind impactul pe care îl va avea închiderea termocentralei asupra angajaților și comunității locale. Conform declarațiilor sale, închiderea va conduce la concedierea angajaților care au contracte pe durată determinată. Cei care au contracte pe durată nedeterminată vor fi redistribuiți la alte unități energetice, precum termocentralele din Turceni și Rovinari, ceea ce va genera o instabilitate și un sentiment de incertitudine printre lucrători.
Decizia de închidere a Termocentralei Ișalnița nu este doar o chestiune administrativă; ea afectează profund viețile celor patru angajați și ale familiilor lor. Situată într-o zonă în care cei mai mulți locuitori depind de locurile de muncă din sectorul energetic, această mutare va avea un impact economic semnificativ. Ișalnița, fiind o sursă importantă de energie în regiune, închiderea sa va duce la o reducere a producției energetice, având astfel efecte asupra stabilității energetice regionale și asupra prețurilor.
Sindicatele au încercat să participe activ în procesul de luare a deciziilor, dar rezultatul întâlnirii a demonstrat o lipsă de flexibilitate din partea autorităților. Aceasta suscită îngrijorări legate de viitorul angajaților din sectorul energetic, din moment ce mulți dintre ei sunt acum în căutarea de soluții alternative și temeri mari cu privire la viitorul lor profesional.
Se estimează că, pe măsură ce se apropie 2026, vor exista și mai multe întrebări despre măsurile de tranziție care vor fi implementate pentru a asigura o revenire lină a angajaților pe piața muncii. De asemenea, provoca întrebări legate de viitorul localităților în care aceste termocentrale au fost pilonii economici principali. Închiderea unei unități energetice de această amploare va duce, fără îndoială, la o scădere a bugetului local și la o deteriorare a calității vieții pentru cetățeni.
Această situație apăsătoare necesită o reacție rapidă și bine planificată din partea autorităților locale și centrale. Comunicațiile clare și propunerile concrete pentru reconversia profesională și dezvoltarea comunității ar putea permite o tranziție mai lină. Este esențial ca viitorul angajaților să fie tratat cu seriozitate, deoarece ei reprezintă nu doar resursa umană în sectorul energetic, ci și fundamentul comunității locale. Numai prin cooperare și planificare strategică se poate depăși această provocare, asigurând un viitor mai bun pentru toate părțile implicate.
