Abigail White, cunoscută pe internet sub numele de “Fake Barbie”, a fost condamnată la închisoare pe viață după ce și-a înjunghiat mortal iubitul, Bradley Lewis, imediat după ce acesta i-a comunicat dorința de a pune capăt relației. La momentul incidentului, tânăra, aflată în jurul vârstei de 20 de ani, avea o imagine extravagantă pe rețelele sociale, dar în spatele aparențelor, anchetatorii au descoperit o relație tumultoasă, marcată de conflicte, gelozie și izbucniri violente.
Cum a degenerat relația
Conform documentelor, cei doi au avut numeroase certuri înainte de dramă, prietenii lor descriind o atmosferă „toxică”, în care reproșurile și amenințările erau la ordinea zilei. În ziua în care s-a întâmplat tragedia, Bradley i-a spus Abigail că vrea să se despartă. Seara au ieșit la un pub cu prieteni, unde tensiunea a izbucnit din nou, amplificată de consumul de alcool – martorii au povestit despre pahare răsturnate și certuri violente.
Întorși acasă, conflictul a escaladat brusc. Bradley a fost înjunghiat în piept, rana atingându-i inima. A fost transportat de urgență la spital, unde medicii au declarat decesul. Inițial, Abigail a negat că ar fi avut intenția de a-i face rău, susținând că a fost un gest impulsiv, rezultat „din furie și tulburare”.
„Nu l-am înjunghiat pe Bradley.”
Aceasta a fost una dintre primele sale afirmații în fața autorităților, înainte de a recunoaște că a folosit cuțitul în timpul disputei. Totuși, a încercat să explice că nu a avut decât intenția de „a-l speria”. Juriul nu a acceptat această apărare.
Ce a urmat și decizia judecătorilor
După atac, Abigail White a sunat pentru ajutor, dar le-a spus unor prietene și unui vecin că Bradley s-ar fi rănit singur. În orele următoare, a menținut aceeași versiune în fața polițiștilor. Investigația a dovedit, însă, contrariul: rana profundă a fost cauzată de Abigail, iar contextele de violență din trecut au fost luate în considerare în evaluarea cazului.
Procesul desfășurat la Bristol a confirmat concluzia că crima a fost rezultatul unei reacții impulsive într-un conflict de cuplu. Juriul a respins varianta de „pierdere de control fără intenție” și a găsit-o vinovată de omor. Judecătorul a impus o pedeapsă pe viață, cu o perioadă minimă de 18 ani înainte de a putea solicita eliberarea condiționată.
În cadrul dosarului, au fost incluse și alte dovezi relevante: mesaje și înregistrări vocale care sugerau o agresivitate crescândă, episoade anterioare în care victima menționase că se teme pentru siguranța sa, precum și consum de alcool (și, potrivit unor mărturii, substanțe interzise) înainte de crima săvârșită. Toate aceste detalii au conturat, în ochii instanței, un tablou al unei relații distructive ce a culminat tragic.
După condamnare, imaginea de „Fake Barbie” a devenit doar un ecou al unei personalități pe care tribunalul a descris-o ca fiind dominatoare și impulsivă. Familia lui Bradley a vorbit public despre durerea pierderii și despre dorința ca sentința să reflecte gravitatea actului comis. Cazul a relansat discuția privind semnalele ignorate în violența domestică – amenințări repetate, control, și gelozie – și cum acestea ar putea fi recunoscute mai devreme.
Specialiștii subliniază că semnele de avertizare – de la izolarea partenerului până la amenințări explicite – nu trebuie minimizate. Atunci când apar astfel de indicii, apropierea de prieteni, familie sau linii de sprijin poate fi crucială: a solicita ajutor la timp este un semn de siguranță, nu de slăbiciune.
