Într-un raport elaborat de New York Times, se afirmă că Israel a construit, în secret, prima sa bază militară în Irak în a doua jumătate a anului 2024. Conform surselor, pentru a menține discreția acestei operațiuni, un militar și un civil au fost eliminați, sugerează gravitatea măsurilor de securitate luate. În urma acestei inițiative, Israel a dezvoltat o a doua bază militară, confirmată de Times of Israel.
Această bază se află în vestul deșertului irakian, la o distanță de aproximativ 180 de kilometri sud-vest de Karbala, și a fost utilizată în diverse conflicte cu Iranul, printre care se numără Războiul de 12 zile din iunie 2025 și confruntările din primăvara anului 2026. Este important de menționat că aceste facilități au fost construite fără solicitarea sau acceptul autorităților irakiene, ceea ce complică și mai mult situația politică din regiune.
Scopul principal al acestor baze militare este acela de a oferi tratamente medicale, suport logistic și de a reduce distanțele pentru forțele aeriene israeliene. Astfel, Israel intenționează să-și întărească prezența și capacitățile operaționale în zonă, având în vedere tensiunile continue cu Iranul. Această strategie reflectă, de asemenea, o schimbare semnificativă în modul în care Israel își desfășoară operațiunile militare în Orientul Mijlociu.
Până în prezent, nu a existat nicio reacție oficială din partea Forțelor de Apărare Israeliene (IDF) sau a Statelor Unite cu privire la aceste informații. Aceasta ridică întrebări cu privire la aprobarea și cunoștințele autorităților internaționale în legătură cu aceste acțiuni. Tăcerea oficială sugerează o atitudine de evitare a confruntării directe, ceea ce poate alimenta speculații și teorii despre intențiile și strategia pe termen lung a Israelului în regiune.
Pe de altă parte, construcția acestor baze în Irak ar putea determina o reacție din partea guvernului irakian, care ar putea vedea această acțiune ca pe o încălcare gravă a suveranității sale. Aceasta ar putea duce la escaladarea tensiunilor dintre cele două state, influențând astfel și relațiile Israel-Iran. Într-un context regional deja tensionat, orice mișcare strategică de acest gen este susceptibilă de a provoca reacții imediate din partea actorilor regionali.
În concluzie, dezvoltarea acestor baze militare israeliene în Irak semnalează o evoluție importantă în strategia de apărare a Israelului în Orientul Mijlociu. Rămâne de văzut cum va reacționa comunitatea internațională și care vor fi repercusiunile acestor acțiuni asupra stabilității regionale. Situația continuă să rămână fluidă, iar observațiile ulterioare vor fi esențiale pentru înțelegerea impactului pe termen lung al acestor baze asupra geopoliticii din zonă.
