Christian Mungiu, cineastul român renumit, a câștigat trofeul Palme d’Or la cea de-a 79-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes pentru filmul „Fjord”, pe care îl descrie ca o „pledoarie pentru empatie”. Cu toate acestea, chiar dacă Mungiu subliniază intenția sa de a promova un mesaj de unitate, filmul a stârnit controverse și a împărțit criticii.
Victoria sa la Cannes, la 19 ani distanță de prima oară când a câștigat același premiu pentru „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, i-a adus o mare bucurie. Mungiu a declarat: „Savurez clipa de față. Lăsați-mi asta,” subliniind natura surprizătoare a acestui moment. Regizorul a amintit că, deși acest premiu este o sursă de fericire, adevărata valoare a filmelor se va dovedi în timp: „Va trebui să așteptăm douăzeci de ani pentru a ști care au fost cele mai bune filme.” În acest context, Mungiu a făcut apel la o schimbare personală și colectivă: „Starea lumii nu este cea mai bună. Trebuie să vorbim despre lucruri relevante, iar acestea sunt la îndemână.”
„Fjord” explorează povestea unei familii conservatoare de creștini: Mihai, un inginer român, și soția sa norvegiană, Lisbet, care se stabilesc împreună cu cei cinci copii în satul natal al Lisbetei, situat pe un fiord din Norvegia. Povestea lor devine complexă când familia încearcă să se integreze în comunitatea locală, Mihai lucrând în IT și Lisbet ca asistentă într-un azil. Relațiile cu vecinii, reprezentativ simbolizate prin familia Halberg, își schimbă însă radical natura odată ce una dintre fiicele lor apare la școală cu vânătăi, iar serviciile de protecție a copilului intervin, luând copiii în plasament. Aceasta generează un proces legal care pune sub lupă violentă considerată acceptabilă în cultura românească, dar care este percepută diferit în contextul norvegian.
Criticile aduse filmului „Fjord” sunt variate și adesea contradictorii. Unii critici, precum cei de la BBC și IonCinema, compară parcursul familiei Gheorghiu prin sistemul norvegian de asistență socială cu un labirint kafkian, accentuând presiunea corectitudinii politice asupra narativului. În schimb, recenzorii de la The Guardian consideră filmul slab construit, lipsit de complexitatea cu care Mungiu și-a obișnuit anterior publicul, menționând un final care nu reușește să ofere suspans.
Pe de altă parte, alte voci, precum cele de la The Film Stage, laudă filmul ca fiind un „spectacol triumfal și copleșitor”, subliniind impactul emoțional al finalului. BBC a observat că „Fjord” este neobișnuit pentru cinemaul de festival, abordând cu scepticism personaje liberale, ceea ce a contribuit la reacții polarizate. Nicholas Barber de la BBC subliniază că Mungiu „favorizează vizibil familia Gheorghiu”, prezentând sistemul de protecție norvegian ca o structura birocratică lipsită de empatie.
Astfel, „Fjord” reunește teme complexe de conservatorism, progresism și dificultățile integrării culturale, reflectând asupra provocărilor societății contemporane. Acest film, cu toate diviziunile sale, rămâne un subiect de discuție intensă în peisajul cinematografic actual.
