Conform raportului Băncii Naționale a României (BNR) referitor la stabilitatea financiară, România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea creditului neguvernamental în Produsul Intern Brut (PIB). La începutul anului 2026, această pondere era de doar 22%, mult sub media europeană, care se ridică la 66%. Această diferență semnificativă subliniază subdezvoltarea sectorului financiar românesc și capacitatea sa limitată de a furniza credit economiei naționale, având în vedere că alte economii din regiune, precum Polonia și Ungaria, prezintă rate de intermediere financiară mult mai ridicate.
Un alt aspect menționat în raport este raportul de 49% între activele bancare și PIB, care rămâne mult sub nivelurile altor țări cu economii comparabile. Această situație sugerează un grad redus de intermediere financiară, influențată de cererea de credit și de structura de finanțare a sectorului corporativ din România. Se evidențiază o tendință de autofinanțare ridicată, ceea ce denotă o neîncredere a companiilor în sistemul bancar sau dificultăți în accesarea creditului.
Una dintre cauzele principale ale cererii reduse de credit, în special în sectorul ipotecar, este educația financiară scăzută în rândul populației. Mulți români nu sunt suficient de informați cu privire la opțiunile de creditare disponibile sau la avantajele și implicările acestora. În plus, specificul pieței imobiliare din România, cu prețuri fluctuante și accesibilitate limitată, afectează și mai mult deciziile de creditare.
Raportul BNR subliniază, de asemenea, importanța dezvoltării segmentului financiar non-bancar și a pieței de capital pentru a stimula creșterea intermedierii financiare în România. O astfel de dezvoltare poate îmbunătăți atât diversificarea surselor de finanțare cât și atragerea de investiții, esențiale pentru susținerea unei economii sănătoase.
O propunere notabilă din raport este autorizarea unei Contrapărți Centrale, care ar putea juca un rol crucial în creșterea încrederii investitorilor și în îmbunătățirea lichidității pieței financiare. Aceasta ar contribui, de asemenea, la reducerea riscurilor sistemice existente, prin facilitarea unor procese mai transparente și mai eficiente în gestionarea derulării contractelor financiare.
În concluzie, România are mult de lucru pentru a-și îmbunătăți poziția în cadrul Uniunii Europene în ceea ce privește creditarea și intermedierea financiară. Investițiile în educația financiară a populației, dezvoltarea infrastructurii financiare și diversificarea instrumentelor de creditare sunt pași esențiali pentru a crea un mediu economic mai sănătos și mai competitiv. Doar prin aceste măsuri România poate spera să reducă decalajele față de economiile din regiune și să își crească gradul de intermediere financiară.
