Critica adusă de către George Simion a stârnit controverse în sânul AUR, după ce vicepreședintele partidului, Cristian Târziu, a sugerat că ar fi fost mai bine ca AUR să desemneze un candidat „mai puțin erodat” pentru alegerile planificate. Târziu a făcut referire la imaginea publică a co-fondatorului Simion, care, în opinia sa, ar putea să nu fie cea mai potrivită pentru a atrage voturi într-o competiție electorală din ce în ce mai acerbă. În acest context, Simion a reacționat prompt, dezvăluind faptul că, în opinia sa, Târziu greșește în evaluarea situației, aducând în discuție absența acestuia de la mitingurile pro-Georgescu, ce s-au focusat pe susținerea demersului liderului partidului.
Simion insinuând o posibilă invidie din partea lui Târziu, a subliniat că absența acestuia de la evenimentele asociate cu candidatura lui Georgescu ar putea indica o nemulțumire legată de lipsa sa de recunoaștere în cadrul partidului. Această remarcă pune accent pe rivalitățile interne și pe complexitatea relațiilor dintre liderii AUR, care ar putea influența nu doar strategiile de campanie, dar și coeziunea grupului politic în sine.
Relația dintre Simion și Târziu a fost una umbrită de tensiuni, chiar de la înființarea AUR. Co-fondatorii partidului au avut, de-a lungul timpului, viziuni diferite cu privire la direcția pe care ar trebui să o urmeze AUR, iar disputele dintre ei au fost adesea publice. Critica lui Târziu la adresa lui Simion nu este o noutate, întrucât acesta a mai ridicat întrebări legate de stilul de conducere și de abordările strategice ale lui Simion în trecut. Într-un mediu politic în care percepția publicului este crucială, este evident că generarea de tensiuni interne poate să afecteze imaginea de ansamblu a partidului, iar divergențele de opinii pot să devină pe termen lung o problemă de coeziune.
Se ridică întrebarea: cât de mult poate afecta această dispută imaginea AUR în fața electoratului? În contextul în care concurență este acerbă și electoratele sunt din ce în ce mai bine informate, percepția coeziunii interne poate influența decizia de vot a alegătorilor. Îndemnurile lui Târziu la o schimbare de abordare și alegerea unui candidat mai puțin cunoscut sau erodat ar putea sugera o strategie de diversificare a resurselor umane, axându-se pe întinerirea imaginii partidului.
Pe de altă parte, declarațiile lui Simion pot fi interpretate ca apărând nu doar cauza personală, dar și viziunea sa de lider al AUR. În concluzie, rivalitatea dintre cei doi co-fondatori reflectă nu doar tensiuni interumane, ci și o bătălie a ideilor pentru viitorul partidului, și se preconizează că rămâne un subiect de analiză în rândul urmăritorilor activității politice din România. Această competiție internă poate genera inovație, dar riscă în același timp să dezvăluie fisuri în unitatea grupului, ceea ce poate avea consecințe semnificative pe termen lung.
