Un raport recent publicat de Edupedu.ro, care se bazează pe datele OCDE din 2022, scoate la iveală o problemă alarmantă în sistemul educațional din România. Statistica arată că țara noastră se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește raportul elevi-profesor în învățământul primar, având un raport de 18 elevi pentru un cadru didactic. Această situație are implicații serioase asupra calității educației, influențând în mod direct atenția individualizată pe care elevii o pot primi, precum și eficiența procesului didactic.
Raportul evidențiază faptul că un număr ridicat de elevi per cadru didactic poate reduce semnificativ capacitatea profesorilor de a oferi suport personalizat. Aceasta este o problemă esențială mai ales în etapa timpurie a educației, când fiecare elev are nevoie de îndrumare și atenție. Dacă profesorii nu au suficient timp sau resurse pentru a se concentra asupra fiecărui elev, rezultatele academice ale acestora pot fi afectate. Învățarea devine mai dificilă, iar elevii pot dezvolta lacune în cunoștințe care, în mod sustenabil, pot impacta parcursul lor educațional pe termen lung.
În acest context, Ministerul Educației a aprobat recent măsuri care ar putea accentua aceste provocări. Printre acestea se numără propunerea de creștere a normei didactice, ceea ce ar însemna mai multe ore de predare pentru fiecare cadru didactic. Această inițiativă ar putea intensifica deja presiunea asupra profesorilor, care se confruntă cu un număr mare de elevi la clasă. În plus, comasarea școlilor, o altă măsură aprobată, ar putea duce la crearea unor clase și mai aglomerate, ceea ce va agrava și mai mult situația.
Aceste măsuri sunt îngrijorătoare, având în vedere că educația de calitate presupune nu doar o strategie curriculumă bine-definită, dar și un raport profesor-elev care să permită o interacțiune eficientă. Limitarea numărului de elevi din clasă este un aspect fundamental al educației moderne, iar România riscă să rămână în urma altor țări europene care investesc în metode mai eficiente de învățământ.
De asemenea, este important să subliniem că educația reprezintă o investiție pe termen lung, iar deciziile care afectează acest sector trebuie să fie corelate cu nevoile reale ale elevilor și profesorilor. Creșterea numărului de elevi per cadru didactic nu va rezolva problema calității educației; dimpotrivă, va crea un cerc vicios din care va fi greu de ieșit. Chiar dacă scopurile administrative ale Ministerului pot fi bine intenționate, măsurile propuse s-ar putea dovedi mai distructive decât constructive.
În concluzie, este esențial ca România să reevalueze strategiile în educație, concentrându-se pe sprijinul profesorilor și pe asigurarea unor condiții adecvate de învățare pentru fiecare elev. Calitatea educației trebuie să fie o prioritate națională, iar forțele decizionale trebuie să acționeze în consecință.
