Ludovic Orban a răspuns la observațiile făcute de Nicușor Dan, care a caracterizat demiterea sa din funcția de consilier prezidențial drept o „telenovelă”. Orban a recunoscut că între el și Dan au existat „diferențe de poziționare”, dar a precizat că viața sa profesională nu se aseamănă cu scenariile dramatice ale unei telenovele.
Orban a explicat că nu a avut nicio intenție de a-l contacta pe Sorin Grindeanu, liderul PSD, și a criticat în mod deschis partidul pentru acțiunile sale considerente. Un punct important subliniat de Orban a fost votul judecătorilor numiți de PSD, care s-au opus reformei pensiilor magistraților, o chestiune vitală pentru sistemul judiciar din România. Aceste critici sugerează o tensiune continuă între Orban și PSD, precum și o diversitate de viziuni asupra modalităților de reformare a statului și instituțiilor sale.
În plus, Ludovic Orban a evidențiat că a adoptat o strategie diferită în campania pentru primăria capitalei, credința sa fiind că președintele nu ar trebui să fie folosit ca un instrument electoral. Această abordare sugerează o tentativă de a menține o distanțare de politicile mai controversate, de a se concentra pe problemele esențiale pentru cetățeni, și de a promova un stil de politică mai transparent și mai puțin personalist. Orban a fost de părere că integritatea instituției prezidențiale trebuie să fie păstrată, iar implicarea acesteia în campaniile electorale poate diminua din credibilitate.
În final, Orban a afirmat cu fermitate că nu are reproșuri față de președinte și că nu îl consideră un adversar. A subliniat importanța unei despărțiri amiabile, care ar fi fost, în opinia sa, ideală pentru a menține un climat de cooperare și respect în cadrul politicii românești. Această abordare sugerează o dorință de a păstra o relație constructivă, chiar și în fața unor divergențe.
Discursul lui Orban subliniază nu doar relația sa cu Nicușor Dan, dar și provocările mai ample cu care se confruntă pe scena politică. Conflictul cu PSD, abordările în alte campanii electorale, precum și dorința de a menține un cadru de colaborare sunt teme recurentă în discursul său. Totodată, reacția lui Orban poate fi văzută ca o tentativă de a-și reafirma poziția ca lider care caută soluții viabile și sustenabile, în loc să se angajeze în dispute personale sau în polemici sterile. Astfel, Orban continuă să navigheze complexitatea politicii românești, cu scopul de a rămâne relevant și de a promova o viziune coerentă pentru viitorul țării.
