Victimele Mineriadei din perioada 13 – 15 iunie 1990 vor beneficia de o indemnizație lunară de 5.000 de lei.
De asemenea, acestea vor avea acces la medicamente gratuite și se vor putea pensiona cu cinci ani înainte de vârsta standard. Legea care prevede aceste beneficii a fost semnată luni de Președintele Nicușor Dan și va intra în vigoare în 2027.
Mai mult, începând cu al doilea an de la acordare, indemnizația stabilită prin noua lege promulgată de președinte se va ajusta anual, automat, conform ratei inflației comunicate de Institutul Național de Statistică pentru anul calendaristic anterior.
Cine va beneficia de îndemnizație
Vor beneficia de îndemnizație persoanele considerate victime ale evenimentelor din perioada 13 – 15 iunie 1990, inclusiv cei care au fost răniți, arestați sau reținuți în acea perioadă, precum și urmașii celor care au decedat în timpul violențelor din București.
Pe lângă indemnizația reparatorie, accesul la tratamente medicale gratuite și pensionarea anticipată, victimele Mineriadei vor avea următoarele beneficii începând de anul viitor:
- loc de veci gratuit;
- scutiri de la plata taxelor și impozitelor pentru o locuință și terenul aferent acesteia, pentru un autoturism hycomat sau hidramat și mototriciclu, în proprietate sau coproprietate cu soțul/soția, precum și de taxe la înmatricularea unui singur autoturism tip hycomat sau hidramat;
- transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun;
- 12 călătorii gratuite pe an pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători.
De aceste gratuități va beneficia și persoana care are calitatea de însoțitor al unei persoane cu grad de invaliditate sau al unei persoane care, din motive medicale, necesită însoțitor.
Scurt istoric al Mineriadelor
Evenimentele violente din 13-15 iunie 1990, cunoscute ca ‘Mineriada din 13-15 iunie 1990’, se referă la reprimarea, de către forțele de ordine, cu ajutorul minerilor, a mitingurilor de protest din Piața Universității din acea perioadă. Manifestațiile, revendicate ca fiind anticomuniste, erau îndreptate împotriva guvernului condus de Frontul Salvării Naționale și împotriva președintelui Ion Iliescu, având începutul pe 22 aprilie 1990, odată cu Fenomenul Piața Universității.
În dimineața zilei de 13 iunie, Poliția a intervenit brutal în Piața Universității, dispersând manifestanții și efectuând arestări. Polițiștilor li s-au alăturat grupuri de muncitori solidari cu autoritățile. Manifestanții, în mare parte studenți, au ridicat baricade, reușind să spargă barajele forțelor de ordine și să ocupe Televiziunea, acuzată de dezinformare, conform cronologiei ‘România 1989-2005. O istorie cronologică’ (Stan Stoica, Editura Meronia, 2005).
Zilele care au urmat – 14 și 15 iunie – au fost caracterizate prin venirea minerilor din Valea Jiului în București, pe care președintele Ion Iliescu i-a chemat să ocupe și să curețe Piața Universității. Manifestanții au fost agresați de mineri, iar Universitatea, Institutul de Arhitectură, sediile unor ziare și reviste independente (ex: ‘România Liberă’, ‘Dreptatea’, ‘Baricada’) și ale unor partide politice de opoziție (PNL, PNȚCD) au fost devastate. De asemenea, forțele de ordine au recurs la arestări, în timp ce opinia publică internațională și lideri de pe glob au cerut Bucureștiului să pună capăt represiunii din Piață.
Înainte de plecarea minerilor din București, Ion Iliescu le-a mulțumit acestora pentru restabilirea ordinii în Capitală, conform volumului ‘Istoria României în date’, coordonat de Dinu C. Giurescu (Editura Enciclopedică, București, 2003).
