Daniel Balaş critică dur meteahna românilor de a se făli la înmormântări. Fostul preot crede cu tărie că omului trebuie să-i oferi confort şi lucruri de care să se bucure cât timp este în viaţă, căci după ce moare nu se mai bucură de nimic. Iar lucrurile făcute cu fală, ca să nu te râdă lumea, nu sunt pe placul lui Dumnezeu, spune tânărul.
Chemat să slujească la o înmormântare în perioada în care era preot, Daniel Balaş a constatat că locuinţa în care murise respectiva persoană era o cocioabă.
În schimb, nu mică i-a fost mirarea să constate că la poartă aştepta un dric luxos, că mormântul era ditamai cavoul şi că masa organizată la căminul cultural a fost extrem de bogată. Familia îndoliată făcuse un CAR şi primise ajutor financiar de la Primărie şi de la săteni ca să organizeze înmormântarea.
Daniel Balaş desfiinţează meteahna românilor de a face lucrurile ca să nu-i vorbească lumea: „Vă îmbătaţi cu apă rece că astea sunt primite în ceruri. Doar în cerurile neştiinţei voastre”
Balaş i-a dojenit, însă, că s-au înglodat în datorii doar ca să nu-i vorbească lumea, dar nu au fost în stare să construiască două camere în care bătrânul să poată trăi decent.
Daniel Balaş concluzionează că,în România, nunţile şi botezurile sunt mai ieftine decât înmormântările, şi asta deoarece la înmormântare „plăteşti din prima zi când a murit până la 7 ani„.
„Stăteau într-o cocioabă, într-un grajd. Am ajuns acolo, toţi au început să plângă, zici că mă impresionau pe mine să le zic la sfârşit: ‘Nu mai daţi bani c-aţi plâns destul. Mai plângeţi şi pentru bani? Nu mai are rost’.
Am ajuns acolo, când intru la moş în cameră, m-a luat o ameţeală. Nu cred că l-a spălat, bine că l-a înmormântat a doua zi, că dacă-l mai lăsa vreo două zile, nu te mai atingeai de moş. Zic: ‘Puneţi tămâie multă să iasă duhul ăsta necurat din moş”.
În două minute am terminat şi slujbă, şi stâlpi, şi tot, eram şi ieşit. Când am intrat, nu era nicio maşină, când am ieşit, ditamai dricul la poartă, un Mercedes de îţi curgeau balele după dricul ăla. Zic o avea moşul vreun nepoţel prin America şi a plătit ăla s-arate cine a fost ta-su la viaţa lui, chiar dacă l-a ţinut în grajd acolo, dar să se vadă că a fost ta-su, l-a iubit mult, ştiţi cum fac românii.
Am ieşit, zic ia uite câta dricul aici, cruce îmbălsămată frumos, mirosea crucea mai bine ca mortul, coşciug aurit pe margini, nişte condiţii. Eu i-am întrebat: ‘Aici locuiţi?’ ‘Da, îmi zice fiica moşului, eu lucrez la primărie, facem de toate, iar soţul la oi’. ‘Şi zic cu dricul ăsta?’ ‘Ei, să fim şi noi în rând cu lumea’.
Am ajuns la biserică, au venit cu coroane, cred că sute de lei numai pe coroanele alea. Au început să arunce cu pacheţele prin biserică, zici că eram la lăutari. La ce fel arată înmormântarea asta, zici că-i nunta lui Ţiriac.
Cireaşa de pe tort a fost la cimitir: un cavou mai şmecher decât casa. ‘Ei, părinte, ne râdea lumea dacă îl băgam aşa în mormânt’. ‘Râdea lumea, dar lumea nu râde că staţi acolo ca nişte şobolani îngrămădiţi în două camere?’ ‘Dar nu mai am un of e suflet că ştiu că e tata fericit, că de-asta am făcut toată pregătirea asta’.
‘Dar de unde aţi avut voi bani? ‘Ei, am făcut un CAR, părinte. Nici nu ştiţi cum e lumea, că te râde dacă n-ai’.
‘Dar când ieşiţi ca potârnichile din grajdul ăla nu vă râde nimeni?’
Am plecat de acolo, zic ‘unde aţi pus mesele, acasă, nu?’ ‘Nu, părinte, la salon, aici la căminul cultural’. Zic asta-i nuntă, cred că asta e aici vreo machetă şi, de fapt, moşul se însoară şi îmi faceţi vreo surpriză.
‘Dar moşul a văzut vreo masă din asta la cămin?’
Am ajuns la cămin, aperitive de toate felurile, am zis că am aterizat la vreo nuntă de împăraţi. Am terminat slujba. Sute de milioane au cheltuit. La sfârşit vine la mine şi îmi zice: ‘Sărumâna, părinte, vă mulţumim, uitaţi 800 de lei’ ‘Dar ce-am făcut într-o ora de 800 de lei?’ ‘Nu, părinte, asa merge darul la noi aicea’.
‘Cât ați cheltuit pe asta?’ ‘Nu mai contează, părinte, că ne-a ajutat si Primăria, si lumea din sat, am făcut şi noi CAR’. ‘Da oare de ce n-ati cheltuit mult când trăia moşu, să faceţi şi voi 2-3 cămăruţe acolo, cu lumea din sat, cu Primăria, că acum mortul nu mai simte nimic, nu mai vede nimic, voi ati rămas cu datorii’.
Am ajuns la concluzia că o nuntă şi un botez în România sunt mai ieftine decât o înmormântare. La înmormântare vin şi ăia neinvitaţi, dar la botez şi la nuntă vin doar invitaţii. Şi ca să nu te râdă ăia neinvitaţi, eşti dispus să arunci cu bani. Plăteşti din prima zi când a murit până la 7 ani ca să te ţintă el minte, dar tu nu i-ai plătit o masă în oras, o ora de relaxare undeva, nu i-ai dat o haină mortului, ai făcut totul să te vadă lumea.
Până când o să vă îmbătaţi cu apă rece că toate astea sunt primite în ceruri? Doar în cerurile neştiinţei voastre. Aşa ceva lui Dumnezeu nu-i place. Dumnezeu a intrat în pământ doar cu o faşă albă şi o piatră peste el. Acum, mormintele noastre sunt precum trupurile, văruite, iar înăuntru stricăciuni„, spune Daniel Balaş într-un clip postat pe Facebook.
Cât costă slujba de nuntă, de botez şi de înmormântare în 2023
Taxa care trebuie achitată la biserică la botez diferă de la o parohie la alta și de la o zonă la alta. Taxele nu sunt unele standard, ci se stabilesc în funcție de preoți, iar banii care se strâng merg la întreținerea bisericii. De regulă, un botez costă între 600 și 1000 de lei, asta și în funcție și de câți preoți oficializează slujba.
Şi taxa la nuntă diferă de la o biserică la alta și de la o zonă la alta. În general, această sumă variază între 1000 și 2500 de lei.
Pentru fiecare sumă plătită, indiferent că e vorba de botez sau de nuntă, preoții sunt obligați să ofere bon.
În ceea ce priveşte înmormântarea, există o informare din partea BOR, potrivit căreia preoții nu mai au voie să ceară nicio taxă de înmormântare, mai ales familiilor sărace.
„Biserica Ortodoxă România (BOR) subliniază din nou că Sfântul Sinod a reiterat interdicția condiționării oficierii de către preot a slujbei înmormântării de plata vreunei taxe mai ales în cazul familiilor sărace”, spune BOR.
Taxa pentru înmormântare variază între 500 și 1000 de lei, asta în funcție de zonă. Pe lângă banii plătiți la preot, familia răposatului mai trebuie să plătească și groparii, tămâiatul, căratul apelor și celelalte tradiții.
