Sorcova reprezintă unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Anul Nou. Această tradiție românească antică se încadrează în sărbătorile de Anul Nou și își are originile adânci în obiceiurile populare și în credințele legate de începuturile unui nou an. Practica sorcovirii include urări de sănătate, prosperitate și noroc și se desfășoară în prima zi a anului, pe 1 ianuarie.
În tradiția românească de Anul Nou, se spune că, în prima zi a anului, copiii se adună în grupuri și se îndreaptă spre casele oamenilor pentru a colinda.
Cu Sorcova frumos decorată și cu urări pline de voie bună, cei mici merg din ușă în ușă pentru a aduce sănătate și noroc gazdelor. În semn de recunoștință pentru aceste urări, copiii sunt răsplătiți cu fructe, dulciuri, covrigi sau chiar bani, contribuind astfel la păstrarea unei tradiții care simbolizează începutul unui an plin de speranță și prosperitate.
Copiii care ating persoanele cu Sorcova transmit simbolic sănătate, energie și forță. Urările tradiționale sunt concepute pentru a asigura un an plin de bucurii și reușite.
Este ușor de înțeles de ce, în versurile populare, putem găsi „florile dalbe” sau florile de măr chiar și în plină iarnă. Așa cum se obișnuia odată, cu Sorcova se dădea de trei ori în umărul persoanei colindate, având rolul de a aduce noroc și sănătate în noul an. Originea cuvântului „sorcovă” este considerată a proveni din bulgărescul „surov”, care înseamnă verde-fraged.
Sorcova, obiceiul care aduce belșugul în casă
Sorcova este asociată cu ideea de reînnoire și are strânse legături cu tradițiile precreștine. De-a lungul vremii, acest obicei s-a integrat în sărbătorile de Anul Nou, menținând esența urărilor de bine.
„Sorcova veselă”, așa cum este cunoscut cântecelul astăzi, nu a avut întotdeauna aceeași formă. Se spune că, încă din cele mai vechi timpuri, în jurul anului 46 î.Hr., când Anul Nou începea pe 1 martie, exista obiceiul de a colinda cu ramuri de măslin, simbolizând pacea, sau de laur, ca semn de onoare. Ulterior, colindatul a avut loc cu mlădițe înmugurite de măr, care se puneau în apă în noaptea Sfântului Andrei și înfloreau până în ziua de Sfântul Vasile.
